Depresie. Toţi au auzit acest cuvânt, mulţi îl folosesc. Dar v-aţi întrebat vreodată cum se defineşte? Ei bine, eu am facut-o şi am fost tare surprins atunci când nu l-am găsit în DEX.
Am auzit mai apoi de la o cunoştiinţă că ar fi "o născocire a oamenilor moderni"(lucru pe care am fost încredinţat să îl cred). Prin urmare, m-am întrebat cum se poate ca toată lumea să folosească un cuvânt inexistent? Mai apoi, spre totala mea confuzie, am aflat în schimb că antidepresiv este explicat în dicţionar, că nu se precizează nimic despre depresie, însă despre cuvântul depresiune da.
DEPRESIÚNE, depresiuni, s. f. I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare. 2. Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine și care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde trece. II. Fig. (În forma depresie) Stare sufletească (patologică) de tristețe (asociată cu neliniște); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Fază a ciclului economic, ulterioară crizei economice, în care producția se menține la un nivel scăzut, iar puterea de cumpărare a populației rămâne redusă. (sursă: DEX online)
Prin urmare, acea depresie de care a auzit toată lumea este de fapt cel de-al doilea sens al cuvântului depresiune.
Acum că am lămurit acest lucru, haideţi să vorbim puţin despre depresiune(şi nu, nu mă refer la cea din Transilvania). De la o vreme se pare că mai toată lumea suferă de depresie. Toată lumea are probleme, toată lumea e tristă, nimeni nu are încredere în sine, pentru toţi viaţa e grea. Atunci de ce ar mai fi necesar sa precizăm că suntem depresivi? De ce mai reprezintă un criteriu de diferenţiere? Ar trebui să fie de la sine înţeles.
OM= fiinţă depresivă
Poate ar fi fost mai bine dacă nu ar mai fi fost explicată deloc această stare sufletească patologică. Poate omul ar fi învăţat atunci să-şi stabilească priorităţile şi să nu mai dramatizeze fiecare episod nefericit din viaţa sa. Pe lângă o stare de tristeţe, depresia mai este şi o stare pe care ne-o inducem singuri(prin autosugestie). Şi dacă nu s-ar mai face atâta caz de ea, oamenii nu s-ar mai refugia în spatele acestei scuze de fiecare dată când vor înţelegere în cadrul unei decizii sau probleme de care ei înşişi se fac vinovaţi. Poate cine ştie, ar învăţa să-şi asume şi chiar îndrepte greşelile şi defectele.
Depresia nu este un răspuns, ci o scuză. Nu vă folosiţi de ea cu încredere! Au facut-o prea mulţi deja.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu