Atei vs creştini

Aţi observat că ateii şi creştinii se aseamănă foarte tare? În sensul că şi unii şi alţii consideră ideoligiile lor ca reprezentând adevărul absolut, deşi niciuna nu poate fi demonstrată. Şi sunt foarte ambiţioşi în ceea ce priveşte opinia lor despre religie. 

Ceea ce încerc să spun este că să fii sigur de inexistenţa unei fiinţe supreme e la fel de stupid ca a fi sigur de realitatea unui anumit creator.

Însă nu caracterul iraţional al crezărilor lor este cel cu adevărat detestabil, ci mândria lor. Şi aici mă refer în special la atei, care se fălesc în public cu cât de deschişi sunt ei la minte şi cu raţionamentul superior de care nu dau dovadă. Pe ăştia în general îi găseşti în diverse grupuri de genul "Ateii români de pretutindeni", pe unde îşi strigă în gura mare preeminenţa. 

Dar pe lângă creştini, ateii se mai aseamănă destul de mult şi cu adolescenţii care îşi manifestă în văzul tuturor pasiunea pentru citit. În ambele cazuri reprezentanţii devin din ce în ce mai mulţi, dar cu toate astea continuă să se considere o minoritate şi o specie pe cale de dispariţie.

Eu personal sunt agnostic, dar mi-ar plăcea tare mult să existe un Dumnezeu. Însă nu cel al creştinilor, ci unul cu simţul umorului. 

"-Doamne, vreau şi eu o maşină nouă! 

-Sugi pula! Hopa..."

Probabil asta ar putea fi o explicaţie bună pentru cum au ajuns femeile să presteze servicii în schimbul banilor.
În fine, nu mai am idei, aşa că o să mă opresc aici. Fie ca Dumnezeul cel căruia îi place să trolleze să nu râdă prea tare de voi până revin eu cu o altă postare!