Nu cred că doar eu întâlnesc o groază de tineri care vociferează despre cum generaţiile din ziua de azi nu mai citesc. Eu sincer nu prea văd cum vine asta, pentru că tot ei(destul de mulţi aş putea spune) îşi destăinuie mai apoi pasiunea pentru literatură. Cred totuşi că e doar aşa, ca să fie de impact. Una e când spui "Eu citesc" şi parcă altfel sună "Eu citesc şi ceilalţi nu".
Am observat că oamenilor au început să le placă generalizările: "toată lumea face", "nimeni nu drege", "toată lumea e aşa şi pe dincolo".
A se aminti şi acel subînţeles "numai eu/noi nu", pe principiul: persoanele de faţă se exclud.
Păi dacă avem atâtea excepţii, la ce bun toată această sinteză? Personal, cred că sunt doar scuze. Scuze pe care le invocă oamenii atunci când vor să-şi justifice mediocritatea. Că doar na, într-o ţară în care "toţi medicii sunt nişte şpăgari şi nişte leneşi" e mare lucru să fii unul incapabil, dar cinstit. Şi exemplele pot continua.
Toţi se plâng, toţi cer fapte, dar nimeni nu face nimic. Oare de ce? Simplu. Tuturor le convine. Cum o să-şi mai motiveze omul sieşi nu-ştiu-care eşec dacă n-o să mai poată da vina pe sistem, sau pe colegul de lucru, pe evaluator, pe pisica vecinului, pe şoferul care i-a tăiat calea şi i-a stricat dispoziţia etc.?
Prin urmare, e mai simplu să-ţi hrăneşti lenea cu vorbe, să refuzi să-ţi depăşeşti condiţia şi să apelezi la universalul merge şi aşa.
Am cam deviat de la subiect, aşa că mă voi opri aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu